Cutezătorii

Care este relația meșteșugarilor cu meseria pe care o practică și cu obiectele pe care le produc? Documentarul Cutezătorii (2018), regizat de Tudor Botezatu și produs de George Verdeș, urmărește poveștile câtorva meșteșugari ce încă dețineau ateliere în zonele Hala Matache, Calea Moșilor, Pantelimon și în centrul Bucureștiului.

Filmul urmărește tocilari, blănari, ceasornicari, cizmari, cafegii, lăcătuși, lutieri și pălărieri și vorbește despre supraviețuirea acestor meserii pe o piață economică competitivă, alăturând și comentariile unor specialiști ca Florin Poenaru (sociolog), Radu Umbreș (antropolog), Vasile Ernu (scriitor) și Raluca Mihăilă (specialist marketing). De la fetișizarea obiectelor în vremea comunismului, la golirea lor de sens în perioada capitalistă, obiceiurile de consum ale indivizilor s-au schimbat. Interesul față de lumea reparațiilor s-a diminuat treptat, lucru care a dus la dispariția multor ateliere meșteșugărești din Capitală.

Dorința de a repara obiectele semnifică o reîntoarcere a indivizilor la o anumită stare de normalitate, la locuri cunoscute, la rutină și la diminuarea sentimentului de abandon. Dincolo de necesitate, a vizita un atelier de reparații constituie prilej pentru sociabilitate, conversație și îmbunătățirea relațiilor comunitare.

Generatoare de nostalgie și pe alocuri regrete, meseria reprezintă acel tip de cunoaștere nemediată, o relație directă cu materialele și cu obiectul finit. O incursiune video în opt ateliere meșteșugărești din zone bucureștene aflate în plin proces de gentrificare și schimbări sociale, Cutezătorii discută starea de precaritate și lipsa de viitor a acestor spații de lucru ce odinioară animau cartierul.

„Însăși ideea de a repara ceva începuse să devină o chestiune de statut social: îți cârpești haina, înseamnă că ești sărac. Ceea ce nu este neapărat adevărat, sunt o mulțime de lucruri care au nevoie de o întreținere. Sunt de părere că noi ne-am pierdut relația cu lucrurile, cu obiectele.” (Vasile Ernu)

Producție și realizare: George Verdeș
Regie: Tudor Botezatu
Imagine și colorizare: Andrei Oană
Montaj: Maria Zaharia
Priză directă: Iolanda Gîrleanu
Sound design și muzică: Alin Zăbrăuțeanu
Mixaj: Alexandru Dumitru
Grafică: Sorin Florea
Traducere și adaptare: Bogdan Movileanu

♦ ♦ ♦

George Verdeș are 41 de ani, e de profesie inginer și lucrează în Orientul Mijlociu. Înainte de pandemie calatorea frecvent în Africa în interes de serviciu, dar și în America Latină sau Asia în vacanțe. A produs și realizat acest documentar din economiile personale și mai plănuiește (cel puțin) unul în viitorul apropiat.

Tudor Botezatu lucrează în industria cinematografică de peste zece ani. Este atras de fervoarea umană, însă îi place să își învăluie poveștile în umor și sarcasm. A scris și a regizat mai multe scurt-mertraje, reclame și videoclipuri, însă nu a lăsat succesul să i se urce la cap – Tudor a rămas același tânăr visător și relaxat din inima Iașiului.

Scrisoarea lui Fellini

Domnul Bojin i-a scris o scrisoare lui Fellini, care i-a și răspuns!

Muzeele alternative ale fotbalului – spații ale memoriei suporteriste

Nucleele viitoarelor muzee oficiale, ori spații contestatoare?

Ștefan Fenyo și radioamatorismul

Un documentar despre prima rețea de socializare din istoria modernă

Migrant de București

Mapări simbolice ale Bucureștiului în imaginarul migranților